Gândurile mă frământă
și nu-mi dau clipă de răgaz
până când încătușate-n rimă
în versuri și în strofe
au să-și găsească rostul
acolo unde, și când, trebuiesc.

Scriu, pentru că sub fruntea-mi boltită,
creierul dă naștere unor idei
ce și mie-mi par bizare
dar care privite-n conținutul lor
sunt o dezlegare a ceea ce se întâmplă
și se petrece acum în lume
și poate un răspuns la întrebările
ce-am fost !
și ce-om rămâne !

Scriu, pentru că aceste gânduri,
ce astăzi mă-mpresoară,
vor fi și ele trecute rând pe rând,
în același registru comun intitulat Uitare.