gărgărița mea doarme închisă în călimară
la televizor se anunță încă o moarte rădulescu sara
a decedat înghițită de oglindă azi la ora treișpe
trezirea e timpul să reinventăm alfabetul vieții vom scrie despre ploaie, despre asfaltul încins despre cioburi de sticlă and all the good stuff

îi povesteam fascinată despre bergman , mikhalkov, truffaut
wajda și zmeul albastru ea doarme
s-ar fi simțit ca elisabet vogler dacă aș fi știut să îi disec pelicula
inima ei cât o moleculă își încetează trilul
și sentimentele astea ale mele nu mai sunt decât un plan detaliu al viselor ei

rush through the rusted veins e micul nostru cântec de leagăn
azi stai nemișcată culorile tale reci
deplâng o moarte absurdă accidentală amară anonimă
în urma ta sara nu a mai rămas nimic
înafara unor cuvinte străvezii uscate pe hârtie