Simt că mai exist, sigur mai trăiesc
uneori, când pustnicul alb ninge
îmi spun: uite ce disperat se iubesc
fulgii lipsiți de pudoare și sânge!

De ce m-atacă un escadron de miei curajoși
condamnați la topire pe paturi de pușcă
și mă execută un pluton de pitici zeloși
ce de-a frunții coroană de piele mă mușcă?…

Simt că mai sunt vie, sigur mai sunt,
iar dacă nu mai plâng și nu mă frâng
e pentru că nu îmi întorc spre pământ
steaua oțelită în focul din gând.

12 aprilie 2002


Din volumul "Geometrii singulare", septembrie 2003,
editura Pro Transilvania, București