Un singur lucru am apucat sa invat la viata mea…
Am invatat sa traiesc…
Am invatat sa traiesc asa cum m-a dus capul din apucaturile ce le-am apucat din jur.
Am invatat sa traiesc din felul in care m-am invatat din felul in care m-am dezbarat…
Am apucat sa deprind cateva intorsaturi…
Am apucat sa-i invat si sa-i inhat cateva calcaie vietii, nu tocmai ale lui Ahile, dar cat sa ma scoata din aclamie, cat sa nu inebunesc crezand ca nu am trai deloc.
Blestemati fiti ca m-ati amagit cu umbrele voastre subrede de-am crescut printre si prin ele…
Alungati-va duhul ca m-ati mintit ca traiesc, doar sa simt nenorocita moarte crescand si hranindu-se din mine, sa-i simt coltii turbati apucand halca cu halca.
Nenorociti-va ca m-ati lasat sa ma apuc de urechi incercand sa-mi apar creierul de scartaitul ingrozitor cu care fiece secunda trecanda ma desprinde smulgandu-ma de viata.
In lapidariu cu voi javre de n-ati fost in stare sa va cresteti primii fii asa cum ar fi trebuit si-ati nazuit la a ne face pe noi secunda tura desi stiati ca vom fi mai mult decat nereusiti.
Muscati-va pana la sangele vostru degetele de m-au lasat sa gandesc…
Blamati-va pantecele creierelor de-au zamislit existenta noastra.
Exilati-va in nefiinta voi de va credeti, si ne-ati facut sa va credem, perfecti dar prin necumpatarea voastra ne-ati lasat prada noua.
Parca incepe sa-mi fie rusine ca sunt(asa in mare…) si printre cei ce va onoreaza numele.
Oare sunt singurul care vede numele lor scris in sange negru inchegat de milenii, sange proaspat si sange ce va sa vina? O fi doar o parere?
Ma descopar,acum pe final, iluminat… Ma vad invatat cu inca un lucru din trai…
Am invatat sa blamez…

18.03.2006