L-am cunoscut pe el
acasă, in palat
invitat de sorti
și de izbandă
Că am pierdut
o noapte
in canal
stand la un banchet
in fum si pandă...
Ne-am strecurat incet
incet
ca umbra indoielii.
Aflată
de mult timp
in formă pe teren
viran.
Acolo unde timpul
cerne
durere si restriste
acolo, an de an.
Afara-i frig
de-ngheată
norii in iarna
provocata de absenta
mangaierii.
Da! Sigur! Palatu-i mandru si chior...
și caldut cu fiinta
diforma care coboară
cu liftul
serii
luminat și descult doar
la un picior.
Tevarul! Patronul intunericului
și al pietii strivita
peste el
adormită
cand orasul
se linisteste
de fiorii groazei.
Ce-i mai tine in viata
cand orasul doarme?
Tevarul munceste...