Roibu-nserării zvârle-n colb copita
Coclite frunze cad pe crupa-n spume.
Un nechezat prelung alungă brume
Spre ceața văii ce-și agită sita.

Întins galop strivea tăceri postume
Sub reavăn mușchi acoperind smerita
Șoaptă din preajmă. Scormone termita
ÃŽn umbra clipei ce-a pornit spre lume.

Opresc un strigăt nesupus în fașă.
Îți pun căpăstru rătăciți drumeți,
Dar tu te smulgi din mâna lor, abrașă

Și muști zăbala, spargi opaci pereți,
Fecundă iapă, zână nărăvașă,
Noapte de jad, născând în dimineți.


29 noiembrie 2005