Alte fețe și noi soarte,
le-ar înțelege cine poate.
Visuri noi, neîmplinite
Disperate gînduri traiesc despărțite.
Alte grele, vechi probleme cer al sale rezolvări
Punînd somnolente minți la nenumărate încercări.

Te-ai încrede-n tine și în forța ta,
Și-n schimb tu nimic ve căpăta,
Însă atunci vei ști că mai ai puteri
Care or rezista la grele încercări
Te-or privi cu toții, privitori de teatru,
Si or crede ca-u jucat în tine artiști, patru.

În trecut și-n prezent
De-ai privi atent,
Vezi nimic nu s-a schimbat
Cine bea rămîne beat,
Cine scrie, scriitor rămîne,
Cine crede-n miine, se visează tot în mîne.

Și dei crede că tu ești,
Ai vedea că nu mai crești:
În talent, în aspirație
Și ai pierde din frumoasa conspirație,
Ai vedea ce-n seamnă viață,
Alții atunci te-or învăța cei a lor povață.

De idei cine-ar vorbi
Copate nu le-ar mai găsi
Toateau fost furate
De toți și de toate
Cine-acum le-ar mai căuta
Nu le-ar mai găsi, cînd nu ar mai întreba.

A-ntreba i-o simplitate,
A răspunde, chiar des toate învățate
E mai greu ca niciodata,
A ierta e peste poate
Cînd cu toți greșesc la fel
Urmărind în gîndul său marele lor țel.

Alte fețe, noi copieri,
Noi cadre, vechi visări,
Le-ai scoate, tu pe toate
Și-ai vedea, cine mai poate
Să primească bucuros în viitor
Și te-ai întreba de-i om, de-i muritor.

În idei îngreunate de a face, ce-am făcut
Astăzi noi cu toții, pe-vreme ne-am pierdut.
De ne-om întreba, nu mai are sens ce a avut
Căci ce ieri puteam, astăzi nu am mai putut,
În iertați pe care însuși i-am iertat și tot ce-a fost,
Astăzi, mîine chiar pe o vecie nu mai are rost.

Astăzi ca și ieri no-i mai crede în ce am crezut
Căci pe lumea asta doar puține noi am mai văzut.
Sau schimbat doar chipuri roase
Cu ale sale podoabe frumoase.
Tot ce vechi era, doar praful l-au șters,
Și-au schimbat doar rime din vers.

Ce păcat și cîtă frică
Cînd un nimeni peste toate se ridică
Și dictează a sale gînduri
Tara sens citit printre rînduri,
Cine-ar crede în a lor fapte
Or avea minți mici necopate.