Ca un copil lăsat la colț
de stradă...plâng.
De zidul rece mă lipesc
și ochii mi-i închid
de frică.
"De ce îmi stai aici, copile?"
-o pasăre, cu ochii buni
mă-ntreabă.
Dar eu nu spun nimic.
Iar lacrimi pe-obrazul
ud, coboară.

Atât mi-a mai rămas...
să plâng.

Iar tu mă cancelezi,
pentru a nu știu câta oară,
mă lași să plâng
și mă trimiți,
fără cuvinte,
la colțul meu...de stradă.