De ce sufăr și suspin,
Ce de mă înnec în lacrimi
Și mă ascund în întuneric
In cauza ta?

Mai ți minte când priveam
Spre albastrul infinit,
Și-n ureche îți șopteam
Cât de mult eu te iubeam?

Și când ochii mei au fost enigmă,
Te-au sedus, așa ușor,
A rămas doar o legendă,
Fără pic de viitor….

Tot de-a mai rămas,
E o amintire,
O lumină din trecut
Ce acum, se stinge….

Și stau singură,
Privesc spre infinit
Și mă întreb:
De ce?