Redă-mă
Alungă-mi din ochi
Mirosul de gânduri sugrumate –
Amurgul coboară încet, liniștit,
Precum o balerină adormită –
Aici nu mai există
Un eu,
Un tu –
Doar mâna nevăzută
Ce aruncă zarurile –
Au hasard –
Cere și vei fi cerut –
Cerșește sa te cearnă
Alb
Peste mâna alungită
A Femeii-Păianjen –
Mult timp a trecut –
De când nu am mai
Respirat –
Aerul curat al
Regăsirii –
Nu încerca să răzbuni
Gândurile celui care
Vrea să plămădească lumea
Dintr-un gest –
Când sub tălpi
Încă mai scormonesc
Miturile zilei de ieri –
Tu și eu într-o mansardă –
Curând vei înțelege
De ce nu poți
Avea
Decât umbrele visării –
De ce ai fost mereu –
Săgetătorul astrelor
Cârpite pe un cer șters,
Absent,
Resemnat,
Silogismului divin –
Înțelege că nu vei izbăvi
Prin cuvânt,
Nu vei deschide
Ascunsul,
Nepătrunsul somn –
Vălul aruncat ochilor Mayei – (?)
Samsara –
Aceeași închisoare fără răspuns
Dincolo de care –
Cel Nerăzbunat
Naște înlănțuite ploi –
Uimește-te tăcut
De căldura corăbiilor –
La mér –
Uneori albastre păsări
Sorbind fire de apă de pe stânci –
Tu: cel tânăr –
Curând vor șterge de pe fruntea-ți
Nemeritata vale a crucificaților –
Schimbat,
Schimbător,
Schimnic,
Schizofrenic
Schitul preafericiților –
Curând nu va mai trebui
Să sângerezi încercările altora –
De a înscena înțelepciunea
Pentru Marele Ba(a)l Divin.
Curând îți vor scoate din inimă
Cuiele străbunilor –
Testamentul unei stirpe
Ce ți-a respirat
Continuu,
Inexplicabil,
Surparea.
Curând peste noi va cădea ploaia de vară –
Curând ne vom ridica d epe banca
Unde ne-am admirat
Cataleptic
Amintirile –
Tu – cel ce ascultă –
Acum nu mai e nimic de spus,
Cuvinte nu mai există dincolo de tăcere,
Te poți ridica acum,
Șterge-ți de pe aripi
Sângele cu care lumea și-a
Scris
Profunda,
Notoria,
Magnifica,
Insignifianta
Sinucidere.
C’est fini.
Tu – cel ce își aprinde o țigară.ăăă