omule!

îți sorb iubirea,
din caușul palmelor
îndreptate spre soare,

îți sorb privirea,
din azurul intens
al cerului senin,

îți sorb șoapta de iubire,
din freamătul
pădurii seculare,

îți sorb cuvântul,
din susurul râului
ce izvoraște din munte

mă cobor
în abisul iubirii tale,
apoi mă-nalt către stele.