Þaru caută în gunoaie
în zona cu fire electrice smulse
ziua de ieri ziua de mâine și altele apuse

are părul țepos și haine lărgite
de timp și de foame
e învățat cu electroșocuri demult
din vremuri prea albe
vremuri fără tablouri pe pereți
când dădea la o parte cu greață regească
brioșele ceaiul de mate

Þaru caută în gunoaie
detalii străine asemănătoare
mâinile lui febrile și reci nu asudă
are piele de broască și sânge albastru
îi plac apa minerală și coaja încă vioaie
și râde tare cu toți dinții rămași
când găsește ambalaje de condom
le folosește pe nas când e soarele mare
căci paloarea e semn de noblețe

Þaru își face veacul sub poduri
nu are animal de companie
poneii nu mai sunt de el iar caii
arabi demult n-au mai trecut pe strada
lui întinsă și uscată cât o viață
de om obișnuit
nu cere niciodată de pomană
în loc de pălărie are tobă
întoarsă plină cu podoabe rupte
culese tot așa din tomberoane

când doarme Þaru își întinde fața
și vezi preabine din ce neamuri cade
când plânge roua se transformă-n geme
neprelucrate deci neobservate
așa trăiește Þaru printre oameni
pe muchia dintre gunoi și basme
nu-l crede nimeni nimeni nu îl vede
când va muri întreaga urbe are
să pută vag a crin imperial
trei zile și trei nopți la rând

căci Þaru poate fi chiar zeul însuși
când va fi asta nimeni nu mai știe
deși s-a scris deja

____
N.B. Interzis a se introduce pe blog-uri personale și alte site-uri
fără acceptul expres al autoarei. Mulțumesc.