Fara stilou

N-am stiut niciodata
de ce lemnul
de ce coaja aceasta mancata de carii

eu eram frunza cu trupul
tu nu erai decat o adiere
o soapta a unei silabe spanzurate
de existenta mea

am asteptat ivindu-se mugurul
zadarnic de ciudat- mi se amintise-
ca tu nu ai stiut niciodata
trecusem peste mine
asteptindu-te.

astfel tu ,fiind nicaieri,
astfel eu
ros de propriile mele indoieli
lasind urme in coaja trupului meu

si n-am stiut niciodata
de ce lemnul acesta.