zid fără nici o fereastră această tristețe
se plimbă cu bicicleta
pe străzile sângelui părăsit

de tine se poate muri gândesc
numai silueta ta prin subțirimea duminicii
se limpezea ca o fântână

îmbrăcată-n cagulă clipa
de care-mi ancorez monologul
aruncă praf
în ochii morții