Răcoarea tare a nopții pătrunde în adâncul acestei clipe. absența ta face acele de ceas să arate ca niște păsări fără aripi; nu vii dar nu pot nega existența fiecărei bătăi pentru oră. vântul din o mie de direcții nu-mi îngăduie să ezit și clapele încep să cânte ca un cord abia peceptibil într-o respirație ușoară.


acorduri stinse -
imensitatea nopții
în vântul proaspăt


și pentru o secundă nu mai simt că-mi sunt, muzica răsună, nori albi încercuiesc aerul amețitor, o pată de culoare zboară în copac. sorb râsul tău de perlă din clapele ce saltă sub rostogolirea de sunete.


tulburătoare
penumbră și trecere -
muzica inimii


întunericul e în lumina visului, o undă, glasul lunii atât de uriaș acoperă aceste note calde, tandre cine să-și poată închipui unde se opresc.


vâltori de alb
în nopți întunecate -
miresme de suflet