am căutat o cutie poștală pe o grămadă de străzi
trebuia să fie cea mai singură cutie din lume

începutul mă irita
stai în întuneric ca-ntr-un regat de înțelepciune
mai știi
cred că aveai vreo 4 perne moi portțigaret de ce nu să fie aroma completă
învârteai fricile mele de parcă ai fi zgândărit o pisică sau poate că știai
că nu m-aș programa la scările tale nicicum
eu nu am pălărie și mănuși discrete de amantă
latentă

mă invadează o febră o satisfacție absurdă zornăie ca o brățară ciudată
trage storurile adu gheață
consideră că ți-am scris o scrisoare
ca să o ai ar trebui să te împrietenești cu toate cutiile din lume
sau poate că trebuie doar să-ți pui ochelari de soare
să m-aștepți
fix în intersecția dintre o sinapsă
și-un râs
într-o vineri dimineață