îmi place să mă pierd
în ochii tăi
mă las dus de lumina lor
în înaltul cerului
și cobor pe norii ce-ți întunecă
uneori
privirea

îmi place să culeg
flori de nu-mă-uita
de pe dealurile obrajilor tăi
să-mi astâmpăr setea alergării
în pârâul ce-ți inundă
uneori
privirea
cu gust de mare

pe întinsa poiană a frunții tale
aștept plin de roua dimineții
ascuns în trandafiri sălbatici
crescuți în urmele încruntării
de deunăzi

te las și fug în via ce crește
în părul tău sălbatic
până mă vei fi găsit
te voi aștepta lângă teasc
să dansezi pe fiecare bob
și eu să mă îmbăt cu vinul
ce încă îți curge pe tălpi
ești zdrobitor de dulce

cel mai bine, însă, mă simt
în triunghiul de mare ce doarme
străjuit de turnul de fildeș
al gâtului tău
îmi place să mă afund
uitând de mine
și să mă umplu de tine
de acolo
din marea de lângă gâtul tău
sub formă de fildeș
se vede cel mai bine
cum apune și răsare soarele.