Sunt liber să umblu pe marginea unui vis,
Deasupra golului, în echilibru,
Cu mâinile desfăcute în cruce.

Gata să mă arunc și să zbor
În urma cuvintelor ca o limbă de clopot.

Să strâng colțul cearșafului în pumn
Și pasărea să curgă printre degete.

Încotro să plec în somn fără hartă?
Arțarul de la fereastră îmi întinde creanga
Cu ultimă frunză a toamnei.

Văd drumurile ca într-o oglindă.
Deja au plecat călăreți-
Viscolite, omizile.