Civil a fost câinele meu
cu nume predestinat să ajungă paznic de cimitir

lăsat la vatră prin decret natural
cu veteranii ciungi rămași fără morfină
i-a fost și lui agățată de gât
ranița condamnaților la pace

Civil câinele meu
care lua toată ulița după el
când intrau în curtea noastră străinii
e acum paznicul
cimitirului anonim din marginea satului.
în fiecare seară
îndoaie crucile cu umbra lui deșirată de întrebări
se rotește caraghios printre morminte
după o alchimie necunoascută
uneori, unii zic că din lipsă de ocupație
se agață de copacii însemnați pentru tăiere
din pădurea vecină


acum îi sunt trecuți în rezervă toți războinicii
iar câmpul de luptă a ajuns un muzeu
fluturat de steaguri putrezite
dar cine știe dacă nu cumva
așa tolănit cum stă pe burta lui însemnată
și pândește din spatele gardului
câinele meu nu
ne număra cumva lanțurile ?