Absent de la îmbrățișări și clăci
Am palmele goale cu degete libere.
Le ridic în bătaia razelor lunii
Ca pe lumânări aprinse
Din care picură ceară roșie-
Stropi de sânge coagulat.
Mă văd în autobuzul de dimineață:

Sunt scaunul ud
Pe care îl privesc navetiștii
Și nu se așează;
Util și curat, fără pată,
Ca ochiul înlăcrimat.
Drumul e lung, ocolit.

Devin confortabil
Și uituc.