privește cum plec înapoi
fără destăinuire
nu mai am cărți de citit
nu mai am oameni înalți peste poduri

trec uneori copii desculți prin ape
cu ochii închiși
de pierderile noastre

întâi vom privi asfințitul
clipa aceea când tu îmi vei spune
te aștept
iar eu voi mâzgăli versuri
pe foaia altei zile

în loc de epilog va fi mâna mea
decupându-ți chipul
dintr-un album sepia