Ochii mei sunt unde de lacrimi.
Nu se mai oglindesc in ai tai astri.
Simt parca numai apasatoare patimi,
In timp ce cu mainile tremurande mi-acopar ochii albastri.

Iti privesc sfasiata urmele pasilor,
Pe-un drum ce l-ai apucat increzator
Un drum plin de noi sperante pentru tine,
Un drum pustiu lasat in urma pentru mine.

Ma simt golita si parasita.
As putea la fel de bine fi doar o stalactita.
Caci fara mine-n bratele tale moi,
Nu va mai fi nicicand vorba d amandoi.

Voi vorbi de-acum doar despre mine,
Eu,singura-ntr-un amalgam de-amaraciune.
Voi redeveni poate fada,lipsita de sens,
Pierduta,apartinand unui vesnic si ingrat nonsens.

Sau….poate voi ramane atat de frumoasa,
Cum numai langa tine ma simteam…
Dar ma voi scufunda-ntr-o umbra de angoasa,
Unde cu tine nicicand nu cadeam.


In timp ce mi-acopar tristii ochi albastri,
Simt numai apasatoare patimi.
Nu se mai oglindesc in ai tai astri
Ochii mei ce sunt fara tine doar unde de lacrimi.