azi am zâmbit prima oară de la bombardament
toți oamenii s-au oprit privind spre cer
avioanele de luptă și-au împrăștiat ultimele cuvinte
cavitățile noastre se închid ricoșând durerea
ca și cum trăim pustiiți de noi înșine
proiectile se prăbușesc printre degetele îmbibate de sânge
dă-mi o dovada că există ziua de azi
te caut târându-mă printre cadavre
viorile s-au spart numai în strigăte
mâine retina mea va deveni casantă

fredonează-mi pulsul
azi nu moare nimeni