ÃŽn lumea lumii dintre ape
respiră sufletul prins de căderi de stele
În vrajă de licurici și de bulboane
valuri verzi spală liniile din palmele mele
- cărări bătute doar de mine și de minciunile ghicitoarei -
și împing cuvintele palide către sfârșitul liniei vieții
pe umărul meu drept stă o pisică ghemuită și e de abur
vreau să deshid o ușă de care nu mai îmi e teamă
învârt cheia de mai multe ori, la nesfârșit
dar pisica nu vrea să trec dincolo
și dă din cap fără oprire să nu mai răsucesc cheia
amețește ea poate eu nu
abur de pisică
Din ochi sticloși cresc degete prelungi
se răsfiră prin iedera crescută peste trupul meu cu unghii de sare
și desenează pe nori cerul