Prin iarba verde, umedă și deasă,
Adesea liniștit mă așezam,
Priveam cum păsările zboară
Și-n dantelate gânduri m-ascundeam.

Din când în când, din propria-mi visare
Eram trezit de câte-un trecător,
Și-atuncea ochii mei priveau spre soare
Cum se-afișa pe cer mistuitor.

Și m-apucam pe foaie a-mi așterne
Alunecoase gânduri ce mă pigmentau,
Descătușând duioase versuri dilatate
Din aburii ce trupu-mi dezmierdau.