strada are loc pentru toată lumea
parcă-i un stomac de elefant
prin care trecem căutând ceva anume.
sunt culori care mă convertesc la o religie.

gândurile că greieri se rostogolesc
chipuri desenate pe asfalt ca niște icoane
le sărut cu vârful degetelor de la tâmplă.
o zebră mă trece râul cu pietre la rinichi.
da asfaltul e un rinichi cu pietre
într-un corp de bețiv

strada își poartă semaforul în buzunare
ca o carte de poeme pe fruntea poetului
iar o femeie cu tocuri adânci
în asfalt își lăsă sufletul în așteptare
unde culorile au un dumnezeu.
rămân înghesuit
într-o bordură cu ziarul pe față