Și morți și jale, îmi plânge sufletul, mă doare
Și vii, și-amare-mi sunt lacrimile, și-mi moare
Și tu știi, și vrei să mor de dor și jale
Și crunți, și punți, să știi că n-ai scăpare

Te voi urmări, te voi istovi, plin de boli și jale
Te urmăresc, te istovesc, de-atâtea nopți amare
Nu te mai iubesc, și știi că te doare
Nu te mai doresc, și știu că asta doare

Și cimitire, și pietre de mormânt
Asemenea visuri, prin gând, și oripilant avânt
E vânt aspru și rece, în inima mea nu mai ai ce trece
E suflul imploziei mele, și regenerări, și-mi merge

Și zeii se uită la mine, cum urăsc cu atâta ardoare
Și zeii plâng, căci nu cer îndurare
Și lacrimile lor cad ușor și mă nimeresc
Crezând că n-o să mă doară mă fac să iubesc

Și zeii îmi arată o fată, frumoasă la chip și înfățișare
Și mă gândesc la îmbrățișare, și-ii văd sufletul pur
Suflet fără cusur, și lumina mă străpunge și mor
Ca să renasc, să zbor, și zeii îmi surâd angelic

Și mina-i feeric, îmi cupride sufletul ca-ntr-o prinsoare
Ca-ntr-o zarvă iubitoare, și iubesc și sunt iubit
De mirifica înfățișare, datorită zeilor îndurare
Și-am primit eliberare, de ură, de moarte, și chiar de Soare
Și iubesc, cum n-am mai iubit, și n-am să mai iubesc, sub acest Soare.