Va mai ști vremea să curgă,
Fără tine?
O secundă blestemată
Învață să se desfacă
Din găoace,
De mii de ori.
Soarele se zgâiește idiot,
Norii clocesc înăbușitor suferința,
Iar eu nu mai pot
În miros de formol.
Zile blestemate în flacoane - deșeuri macroscopice,
Seara în toane de fată mare
Așteaptă să se despice pomii pe ea.
...Să las vitreg vânt pe Lună
Să-mi răsune, să-mi răsufle,
Mânând norii-n prund de Lună,
Peste lume să se pască.
Liniștea ascultă greieri - răspicatele povești;
Rumegând adult - o capră...
De te sperii, nu mai crești.