m-am săturat să-mi colind
toate venele
hematiile s-au refugiat
în colțul de vest al ferestrei
nici ele nu mă mai suportă
cuvintele rod gratiile
evadare într-o altă mirare

s-a crăpat de ziuă în ochiul tău

o punte între răspuns și întrebare
pe care merg doar căutătorii
leucocitele fărâmițează liniștea
sângele șchioapătă

s-a crăpat de ziuă în ochiul tău

păsările se îngrămădesc
să-mi ciugulească
pașii morți, am să plec
și-am să-mi las corpul
luminat de o ancoră
la poalele mâinilor cărunte
se naște un clopot