noi nu mâncăm cartofi
noi nu tragem perdelele
noi nu ne lăsăm zilele pe umăr
mâna sub roată
sufletul pe gard
noi nu lingem răni
nu ne

ascultam nebunia urcând
urca
urcă
până când mintea ajunge
pumn
până când
ochii se împreună
cu gustul
gura cu mersul

aș spune că trebuie să avem grijă dragul meu
să întindem untul pe partea de sus
a drumului
așa
toate obsesiile vor veni tăvălug
de parcă noi 2 am fi
demonstrația unui
atac masiv
de dragoste
cu oricâți de i la alegere

cât de tare mă uimesc bunele intenții
foarte important ar trebui să învăț niște lucruri
poate să zugrăvesc poate să cânt la flaut
poate să fac o listă
ca un deliciu

constat că de-asta nu mai pot eu
în același timp diger
latura sadică
a concluziei
că-mi ești
o boală
ceva verde
ofensiv
foaaarte amar
ce-mi crește în gât
o septicemie inteligentă care închide toate ușile
în urma ei

probabil nu-mi rămâne decât să spăl vase sau
să dau cu ele de pământ