Să mă uiți, chiar asta vrei?
Să te las, să uit de tine?
Anii Doamne, ar fi grei…
Dacă n-ai fi lângă mine…

Pot s-aștept și să mă doară,
Pot să sufăr, nu îmi pasă!
Pot să trec prin asta iară...
Dar de ce? Mai bine lasă…

Lasă dragostea să treacă,
Lasă timpul peste noi,
Lasă totul să se spargă,
Să rămânem în noroi…

Voi uita atuncea poate
Că pe tine te-am văzut,
Privind cerul stând pe spate,
Nepăsându-ți de trecut!

Poate voi uita copilă,
Cât de mult te-aș fi iubit…
Și atunci imi va fi milă,
Că pe mine m-am mințit!

Cum crezi Doamne c-aș putea,
Să renunț la al meu vis?
Crezi că eu nu pot vedea,
Printre lacrimi, un surâs?

Să nu plâng nu mi-e de-ajuns!
Nu vreau doar să fie bine.
Vreau să văd în al tău plâns,
Bucuria care vine…

Vreau să plângem împreună,
Vreau să râdem amândoi,
Când ținându-ne de mână,
Alergăm nebuni prin ploi!

Vreau să simt din nou pădurea,
Vreau pe tine să te simt,
Nu-ți întoarce acum privirea,
Nu îmi cere să te mint!

Nu-mi spune “va trece timpul”,
Nu-mi spune că “va fi bine”
Nu-nțelegi, mă doare gândul,
Nu vei mai fi lângă mine!

***

Pentru asta, pentru vis,
Pentru dragostea ce-o vreau,
Nu mă voi lăsa ucis,
Vreau iar lupta să o dau!

Vreau să lupt și să pierd iară,
Și să plâng, s-adorm plângând,
Ca trecând apoi iar seara,
Eu să mă trezesc luptând!

Vreau să râd ziua cu tine,
Noaptea lasă-mă să plâng,
Altfel nu va fi mai bine,
Și incet o să mă sting…

Însă Doamne de vei vrea,
Să pui capăt suferinței,
Dă-mi putere-n lupta mea,
Să dau sens apoi dorinței…

Dă-mi putere să sparg zidul
Care-o ține prizonier,
Lasă-mă să umplu vidul
Carapacei ei de fier…

Dă-mi putere să topesc
Gheața strânsă mai demult,
Dă-mi putere să iubesc,
Mi-o doresc atât de mult!

***

Nu lăsa să treacă iară
Sensul nostru pe Pământ,
Visul nostru cel mai mare,
Nu-l lăsa să piară-n vânt!

Nu lăsa, te rog, uitarii,
Ce vorbeam și cum și cât!
Mâna caldă a legăturii,
Care ne-a unit atât!

Lasă-ți creierul să mintă,
Dar privește-n viitor!
Lasă-ți inima să simtă,
Fii cu gândul călător!

Dacă vezi măcar o clipă
Ce-am văzut și ce ți-am spus,
Pune-o lângă-a mea aripă,
Pe a ta - să zburăm sus!

Nu-ți pot cere să-mi vorbești,
Cere-ți singură tu asta,
Nu-ți pot cere să iubești,
Dar te rog, privește creasta!

Spune-i Doamne, spune-i Tu,
Care-i lucrul cel mai sfânt,
Care-i rostul nostru-n viață,
Scopul nostru pe Pământ…

***

Dacă și după aceasta,
Lupta mea va fi-n zadar,
Voi lăsa în urmă creasta,
Voi uita al vieții dar…

Dacă-n palatul tău de gheață
Nu pot flacară s-aprind,
Atunci eu voi fi de gheață,
Și mă vei vedea murind…

Și cândva, oo, cine știe,
Vei mai auzi de mine…
Inima-mi va fi iar vie,
Dar bătând… nu pentru tine…

Asta vrei acum să fie?
Crezi c-așa ar fi mai bine?
Știu ce ți-ar fi ție bine,
Și nu asta vrei să fie!

***

Da, e precum spui,
Cândva vom fi fericiți!
Împreună, noi doi, pui,
Pentru că am fi iubiți!