urmează
o singură linie dreaptă continuă
mașini negre
mașini
negre
de parcă lumea ar fi o linie neagră
imensă

foarte curat
dintr-o dată
se despică o liniște pare
că drumul pleacă și sfârșește de aici

m-am străduit atâta vreme să înțeleg albumele de familie
să văd clar
costumul lustruit scaunul sobru serviciul de paște
obrajii palizi și țepeni
dulceața și apa de după
ceareul
concediile tapetul cel nou chitanțele și actul de proprietate
o fericire măruntă care nu se știe cum vine nu se știe când a plecat
și-a uitat să mângâie mulțumită tocul ușii

mă ustură ochii am
numai praf în cerul gurii
e ceva în aer
o simfonie amăruie
ceva în libertate
înoată în mine

mai știi drumul de țară?
o linie neagră continuă
nu sunt eu
ești tu