Încă pășesc bărbat pe fruntea-ți egipteană
Albind zăpada caldă-a gâtului noros
Topesc încet magia ta iar sânul de codană
În mintea-mi pelerină cu mâinile miros.

Încă voi scânteia idei prin glezna-ți piramidă
Tânjind la ploaia rece-a sărutului abrupt
Voi patenta șuruburi gândind la pulpa ta toridă
De care gândul meu păgân dorea a fi corupt.

Cotidianul "bună dimineața" inerțial încă răsare
Dorind atenția ireparabil deportată
Strigăt pe un vârf de munte inevitabil anu-mi pare
Un strigăt liber de nume de fată.


Arheolog de vase roase și de grotă
Accept plecarea ta nebună, brusc
Te-alung decent, stimabilă marotă
Dar te iubesc ca pe un vas etrusc.