în fiecare seară își unge pielea cu ceară
ca a doua zi să pară păpușa intangibilă,
porii se îneacă în minciuni
pielea ascunde dorințe interzise

cerul din ochii ei se prăbușește atunci când plânge
nu știe să zâmbească, nimeni nu a învățat-o
iar când pășește parcă plutește
ca o balerină cu picioare groase

și-a vopsit părul în negru să pară mai enigmatică,
dar tot colțuroasă e
pe spate încă mai poartă urmele unor aripi tăiate,
Dumnezeu a alungat-o

pentru ea totul e un joc de șah
fiecare mutare e gândită înainte,
ca o panteră la pândă
nu are niciodată umbră

dacă reușesti să o stăpânești
te poți numi maestrul manipulării

viața ei –
un tunel întunecat fără licăriri.