Cunoașterea-ncercăm să dobândim
Cât timp pe-acest pământ trăim,
Strângând comori de cunoștințe,presărate
Cu mici enigme pentru-a fi aflate.

Veșnic pe drumuri în căutarea unui adevăr,
Avem un punct de sprijin călăuzitor,
E acea speranță ademenitoare
Ce ne-nsoțește pas cu pas,nerăbdătoare.

Ce este viața,cine suntem noi?
Unde vom merge în viața de apoi?
Și vrem răspunsuri clare,semnificative,
Nu visuri mediocre și fictive.

Avem și îndoieli ce ne frământă,
Avem și ipoteze ce ne-ncântă,
Trăim cu presupuneri,cercetări,
Făcând intuitive evaluări.

Un joc al minții ce capătă valoare
Dând lumii sens cu forța-i novatoare,
Instinctul omenesc de-a ști mai mult,
De-a îndrazni să fie cât mai cult.

Există-n noi acea curiozitate
Ce aparține de umanitate,
Ce ne ridică de la gradul de animal
Făcând din om un intelectual.

Acest instinct de a scruta în profunzime,
Ce ne permite scufundarea-n adâncime,
Ne poate ridica neîndoios
Din lanțul animalic nebulos.