de azi sunt liberă să aleg între noapte și zi
se împuținează orașul, trecătorii își duc elegiile la adăpat
așa mi-ai spus: depinde numai de tine
îmi șterg obrazul de atâta asfințit
haină din bocet de femeie sterilă
care adulmecă un pas rătăcit
eu nu am știut ce să fac și mi-am crestat pe mâini
numărul morților tale
mori prea des, cumințește-te, se aud vechile lozinci
degetele mi s-au erodat de când te-am atins

îți știu pe de rost strigătul
ochiul se pregătește să pună lanțul la poartă
strâng rufele puse la uscat, le acopăr cu pleoapele
intru în casă cu plămânii goi
fiecare cădere are un alt alfabet
bumerang în inimă
hai să aprindem focul
și să ne încălzim puțin moartea
versurile pe genunchiul tău
au prins promoroacă