ești pe undeva prin hainele sufletului
iar pașii se confundă de fiecare dată la întâmplare
nu mă mai știi decât prin visare
mi-am uitat hainele prin camera ta
am rămas doar un suflet ce nu se uită în oglindă
te aștept dincolo de ore
ca pe ultimul răsunet din stele
mă întreb tu unde ai rămas prin camera
rămasă dezordonată din toracele desfăcut
cu aceeași privire tăioasă
auzi uneori din tăcerea ta, iar inima mea
va învăța să bată prin a ta