într-o zi o să dispar.
o să dispari și tu
toate celularele
și toți pământenii
ăștia zgribuliți de cotidian.

o să rămână doar un turn în mijloc
ca la hiroshima
totul în jur cenușă, praf și cranii de copii
un turn alb plin de ferestre,
ca un bloc de locuințe stalinist
plin de îngeri schilozi
fără balcoane, frigidere,
aragaze și apă caldă.

umbrele noastre vor rătăci
printre alte umbre.

pun pariu că n-o să mă găsești.
mă ascund acolo unde nici D-zeu
nu mă poate vedea.

acolo unde doar Albert poate
pătrunde. cheia e la el
o ține atârnată la gât
ca în 1987, când cumpăra franzele de la
concordia.

era o coadă enormă
1986 de porumbei albi-albi
unii dintre ei morți, alții urmau să moară.