Stau cu Ion pe prispa căsii, mânc un măr,
El îmi zâce de dreptate și de adevăr,
Cum că toți în lumea asta au un rost
Dacă ești deștept, ori dacă ești o țâr’ mai prost,

Și că fiecare, spune, îi cu treaba sa,
Ori l-ajuți, ori de nu lasă-l, că-i mai bine așa!
Stau cu Ion, vorbim de toate, când odată, hopa:
Uite cine bate-n poartă: … Europa!

Latră cânele să turbe, nu-i miroasă-a bine…
Ce-ai în traistă, strigă Ion, ca la oricine,
Intră dară, și te simte ca la tine-acasă!
Vezi Mărie, astă sară îs mai mulți la masă.

Sună-o muzică pe dealuri, cerul se apleacă,
Sufletele-ncep să ardă, gurile să tacă...
Europa bate câmpii… a globalizare,
Tace Ion… se adună grele negurile-n zare …

De acum n-o să mai fie granițe sub soare,
Fiecare o să ajute, deci, pe fiecare!

…că adică iară, francu și englezu,
Neamțu, vin aicea să mănânce miezu?!
Iar să cere plecăciune, iar nu suntem bine?

…curge Luna ca și mierea-n dealuri line…

Noi vă dăm ce-aveți nevoie, tot ce ne veți cere,
Sunteți frați cu noi și facem asta cu plăcere!

Haida mă, că lumea asta îi făcută ieri!
Când ai dat cu bunătate și-ai uitat să ceri?!
Dărnicia mai trăiește doar printre copii,
Între oameni e cu plată, tot, orice ar fi…
Spune-mi dară, ce să cere, ce trăbă să fac?
Dă-mi durerea, să m-apuc deja să-i caut leac!

Pentru început, ograda… mai cosmetizată,
Strică deci căruța, curtea betonată,
Grajdurile fără vreun miros de vită,
Poți s-astupi cuptorul, o să-ți dăm noi pită!
Mai tratează bio toate prin grădină,
Câinele, chiar dacă fură vreo găină,
Nu-i mai dai cu paru! Asta se plătește…
Scrii frumos hârtie, statul se-ngrijește.
Deocamdată astea să le faci pe toate!
Domnul Ion, nu-s grele, toate-s calculate…

Stau cu Ion pe prispa căsii, nu mai mânc din măr,
Unde-s Doamne, toate alea…, bine, adevăr…
Ion s-apleacă greu de spate, lacrăma să-i cadă,
În țărâna ai’ bătrână din ogradă.