de cate ori te-am asteptat in strada,
langa ghereta cu ziare!
evenimentele cotidiene stateau tepene pe celuloza subtire
niciun razboi sau accident rutier
nu mi se parea mai tragic decat lipsa ta,
care pentru mine era tot una cu un cataclism...
timpul se-ntindea ca o guma de mestecat
din care, daca-mi umflam plamanii,
puteam sa fac un balon urias
in care sa--nghit lumea, cu cer cu tot deodata!
pe tine insa nu te gaseam nicaieri...
erai dincolo de cer prin nepasarea ta!
si daca tot nu puteam sa te inchid in balonul de guma,
inghiteam timpul ca sa nu mai simt,
ca sa nu mai stiu ca nu vii
nici azi, nici maine, poate niciodata!...