Întâlnirea cu aici-ul

Unde s-au ascuns? Apă, aer, cer
Îs toate una într-un veșnic nepătruns
Un abis, și-ncet mă scufund.

Bleumarin,
Rece, dar fin
Plutesc întocmai unui mic delfin.

Sfârșesc din nou,
Și iar revin.
E totul sec,
Doar eu mi-s eu
Cu-o acoladă- cavaler,
Rămân și sper.
Mister.

Dar dacă eu mi-s eu
Iar ele nu-s
Atunci mai e? Ce e?
Pământ?
Răspuns:
E doar un alt CUVÂNT.

E greu să pleci,
E și mai greu să rămâi.
Străin într-o mulțime de vorbe;
Cuvinte cu sens, cu noimă, uneori blesteme,
Gigantul CUVÂNT imprimă și doare.

Aici poți fi tu
Rămâi să trăiești!
În mări adânci știi bine-poți să te îneci.
Iar dacă vrei să te cufunzi
În tot ce-ți e necunoscut,
Dacă încă îți cauți TU un Absolut,
Îndepărtatul fie-al tău!

Aici poți fi
Acolo poți găsi
Drumuri sunt două
Nu te rătăci!

Micimea lumii

Cu un creion creezi destine
Dintr-o hârtie faci cămile.
Doar un cuvânt distruge-o lume.

Din amalgamul de mănuțe
Doar una face, restul rupe.
Din cinci speranțe, patru mor
În timp ce una piere la zăvor-
E-un singur Creator.

Dar cine-a fost de la-nceput?
Cine ne-a spus ori ne-a făcut?
Și noi de unde ne-am născut?

Nu cutez, nici nu vreau să fug
Impalpabilitatea de cuvinte
Treptat se stinge
Rămâne-n locu-i un gropar
Și-un măr uscat.