Ferestrele sufletului meu
S-au murdărit de necuviință,
M-am crezut un zeu
Făurind-mi propria credință.

M-am hrănit cu întunericul din mine
Devorându-mi neputințele,
Am făcut Dumnezeu din propriul sine
Sorbindu-mi toate dorințele.

In monotonia nearticulată a vieții
M-am conjugat cu superficialul
Simțind in clișee si convenții
Amestecând mereu sacrul cu profanul.

Doar atât…