La brațul lunii s-au agățat caișii
Și s-au lipit firav de mândra lunii poală,
Când noaptea plânge albă se leagănă cireșii,
Cu mantie se-mbracă și repede se scoală...

De parul lunii blânde luceferi se anină
Și o steluță mică pe frunte i s-așază,
Sunt bucuroși și norii,și fruntea lor senină
Se umple de iubire,iar gura le vibrează...

Cu torțele în brațe și cu rubine-n pleoape,
Această lună scaldă pământul in lumină,
Ea totuși e departe dar noi o știm aproape
Și știm că bucuria din raza-i o să vină.