Þi-am adormit pe brațe
ca un grăunte de ceară
crescut pe buza unei
lumânări
ce fumegă târziu…

Þi-am plutit prin palme
ca o păpădie de stele
pe care o sulfă
dorința
în goluri de univers…

Þi-am plâns genele
ca un strop de cafea
înnodat pe margini de
cești
sinucise pe podele…

Þi-am înflorit pe tâmple
ca un zarzăr de septembrie
pe Golgota unde
livezile
îsi răstignesc mărăcinii…

Dar n-ai știut că oamenii
Pot alerga într-un singur picior…