de nu-mi era târziu cățel orfan
când te-am lăsat în stradă otrăvit
o zi aș fi putut să îți ofer sau chiar un an
în care-ai fi lătrat și-ai fi iubit

și poate-ai fi venit în miez de iarnă
să lingi zăpada puilor sub geam
mici bulgări moi cu ochi și blană
ce i-am simțit în piept și nu-i mai am

dar am trecut târând tăceri de ploaie
suflet pustiu înveșmântat în ceață
acum stau treaz în noapte îmi e teamă
să îmi privesc în ochi copila dimineață