V-am așezat în palme un strop de suflet
Muritori neînsemnați ai timpului prezent.
Priviți la el cu ochi prefabricați nereciclabili
împrăștiind în jur cuvinte vestede, uscate
pe drumul unic ce duce înspre Faust.
Buldozere-nsetate de pizmă și frustări
spre iubitorul de cuvinte nervoși ați asmuțit
Ca tăvălugul sterp ... cuvântul său să-l șteargă.
Acum.. în așteptare.. în palma sa au răsărit
o violetă, o viorea și-o pană de arhanghel.