Tu plânsul meu nu poți să-l înțelegi,
Iubirea mi-o botezi moment de criză,
Mă vrei legat de lucruri și de legi
Și-mi iei din sânge pentru analiză.

Noi amândoi jucăm pe-aceeași miză,
Eu aripi largi am, dar picioare blegi
Când tu picioru-l ții înfipt ca-n priză
În globul plin de bube și de negi.

Tu, printre cărți, îngrămădit în hrube,
Vrei să descrii lumina mea cu umbre;

Zvâcnita mea pornire spre strigare
Mi-o denumești instinct de conservare

Și în zadar cu ochiul tău bubos
În lăcrimare cauți ce-i frumos.