Nebunilor frumoși, fugiți ’nainte
De-a termina cu versu-mi șchiop catrenul,
Săriți în lături, vine schizofrenul
Călcând cu tăvălugul pe cuvinte.

Pe nori și pe copaci își varsă zelul,
Cuvintele sub talpă-i cad strivite,
Iar vorbelor, de globul mort lipite
Le linge zeama, le zdrobește felul.



Dar să veniți,nebunilor,’napoi
Să zgâriați cu degetele moi
De pe cuvinte galbenele cruste,

Să aruncați din mințile debile
Sămânța frumuseților fertile
Ca să renască vorbele,robuste.