Te-am gustat când erai coaptă,
Netedă și-albastră prună,
Dar acum îmi pari mai bună,
Prună putredă, crăpată.

Cât lipsit-am, tu, nebună,
Þi-ai lăsat de toți pupată
Mincinoasa ta de gură
Cu miros de țuică fiartă.


Dar te iert, de alte vremuri
Amândoi să ne-amintim,
Să te simt din nou cum tremuri


Și cu gura-mi știrbă din
Pruna ce erai odată
Să mușc ultima bucată.