Nebănuindu-te ascunsă,-n pândă,
Eram pe val o calmă lunecare,
Când mi-ai pătruns cu dinții-n mădulare
Și m-ai sorbit în gura ta flămândă.

De-atunci mă mistui cu corali și alge
Și-n cochilii mă-mbraci, ca pe-o comoară;
Iar, ca acest eșec mai rău să doară,
Sirene râd de-nvinsele catarge.